zvânturat
/zvɨn.tuˈrat/Definiții
- ( înv.) aventurier; pribeag.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | zvânturat | zvânturați |
| genitiv-dativ | zvânturatului | zvânturaților |
| vocativ | zvânturatule | zvânturaților |
| articulat | zvânturatul | zvânturații |
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | zvânturat | zvânturați |
| genitiv-dativ | zvânturatului | zvânturaților |
| vocativ | zvânturatule | zvânturaților |
| articulat | zvânturatul | zvânturații |
Din a (se) zvântura.
Etimologie necunoscută. Confer vântura.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | zvântura | zvânturau |
Sinonime: cutreiera
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică