zornăitură
/zor.nə.i'tu.rə/Etimologie
Din a zornăi + sufixul -tură.
Definiții
- zornăit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | zornăitură | zornăituri |
| genitiv-dativ | zornăiturii | zornăiturilor |
| vocativ | zornăitură | zornăiturilor |
| articulat | zornăitura | zornăiturile |