zinc
/zink/Etimologie
Din franceză zinc, germană Zink.
Definiții
- (chim.) metal alb-albăstrui, moale, maleabil și ductil, ușor fuzibil, folosit la elaborarea unor aliaje, la zincarea oțelurilor etc., cu numărul atomic 30 și simbolul Zn.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | zinc | — |
| genitiv-dativ | zincului | — |
| vocativ | zincule | — |
| articulat | zincul | — |