zicătură
/zi.kə'tu.rə/Etimologie
Din a zice + sufixul -ătură.
Definiții
- zicătoare.
- (reg.) cântec, cântare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | zicătură | zicături |
| genitiv-dativ | zicăturii | zicăturilor |
| vocativ | zicătură | zicăturilor |
| articulat | zicătura | zicăturile |