zicătoare
/zi.kə'to̯a.re/Etimologie
Din a zice + sufixul -ătoare.
Definiții
- frază scurtă, uneori rimată, asemănătoare maximei, prin care poporul exprimă în mod metaforic o constatare de ordin general, filozofic, un principiu etic, o normă de conduită etc.; zicătură, zicală, proverb.
- (reg.) bucată muzicală; (p.ext.) instrument muzical.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | zicătoare | zicători |
| genitiv-dativ | zicătorii | zicătorilor |
| vocativ | zicătoare | zicătorilor |
| articulat | zicătoarea | zicătorile |