zgâlțâi
/zgɨl.ʦɨˈi/Etimologie
Formație onomatopeică.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | zgâlțâea | zgâlțâeau |
Formație onomatopeică.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | zgâlțâea | zgâlțâeau |
Din a (se) zgâlțâi.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | zgâlțâit | zgâlțâituri |
| genitiv-dativ | zgâlțâitului | zgâlțâiturilor |
| vocativ | zgâlțâitule | zgâlțâiturilor |
| articulat | zgâlțâitul | zgâlțâiturile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică