zenit
/ze'nit/Etimologie
Din franceză zénith.
Definiții
- punct de intersecție al verticalei locului cu sfera cerească situat deasupra capului observatorului și opus nadirului; amiază.
- (fig.) culme, apogeu, înălțime.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | zenit | zenite |
| genitiv-dativ | zenitului | zenitelor |
| vocativ | zenitule | zenitelor |
| articulat | zenitul | zenitele |