zencuire
/zen.ku'i.re/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- operație din procesul de tăbăcire vegetală care constă în menținerea pieilor așezate în straturi orizontale în bazine de beton umplute cu zemuri tratate cu tananți, mai concentrate decât cele folosite la pretăbăcire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | zencuire | zencuiri |
| genitiv-dativ | zencuirii | zencuirilor |
| vocativ | zencuire | zencuirilor |
| articulat | zencuirea | zencuirile |