zdreanță
/ˈzdre̯an.ʦə/Etimologie
Creație expresivă având la bază probabil o rădăcină onomatopeică *zdranț, care imită zgomotul produs la ruperea unei țesături. Confer zdrang, zdrâng, cranț, cronț. Relația care s-a vrut stabilită cu slavă (veche) sŭdranica, din sŭdrati („a rupe”) (confer draniță), este posibilă, fără a fi însă necesară.
Definiții
- bucată ruptă, sfâșiată dintr-o pânză sau dintr-un obiect de pânză; haină, rufă sau pânză veche, ruptă.
- (fig.) (fam.) om de nimic; lepădătură, secătură.
- (la pl.) un fel de aluat subțire făcut din făină și ouă, care se fierbe în supă în bucățele mici.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | zdreanță | zdrențe |
| genitiv-dativ | zdrenței | zdrențelor |
| vocativ | zdreanță | zdrențelor |
| articulat | zdreanța | zdrențele |