← înapoi la căutare

zburătăcire

/zbu.rə.tə'ʧi.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din zburătăci.

Definiții

  1. acțiunea de a zburătăci și rezultatul ei.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativzburătăcirezburătăciri
genitiv-dativzburătăciriizburătăcirilor
articulatzburătăcireazburătăcirile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică