zburdălnicie
/zbur.dəl.niˈʧi.e/Etimologie
Din zburdalnic + sufixul -ie.
Definiții
- însușirea de a fi zburdalnic; vioiciune, neastâmpăr, voioșie.
- manifestare, faptă a celui zburdalnic; joc, petrecere; nebunie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | zburdălnicie | zburdălnicii |
| genitiv-dativ | zburdălniciei | zburdălniciilor |
| vocativ | zburdălnicie | zburdălniciilor |
| articulat | zburdălnicia | zburdălniciile |