← înapoi la căutare

zburături

/zbu.rə.tu'ri/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din zburătură.

Definiții

  1. (v.intranz.) (rar) a străbate aerul; a zbura.
  2. (v.tranz. și intranz.) (pop.) a zburătăci.

Declinare

CazSingularPlural
verbzburătureazburătureau

zburătură

/zbu.rə'tu.rə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a zbura + sufixul -ătură.

Definiții

  1. bucată scurtă de lemn cu care se aruncă într-un pom sau după o pasăre; scurtătură.
  2. așchie, țandără.
  3. (înv.) sfărâmătură de plumb sau de fier cu care se încărcau armele de foc.
  4. mișcare de aruncare; distanță până la care ajunge un lucru aruncat.

Exemple

  • Departe ca la o zburătură de praștie.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativzburăturăzburături
genitiv-dativzburăturiizburăturilor
vocativzburăturăzburăturilor
articulatzburăturazburăturile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică