zbârnâitură
/zbɨr.nɨ.i'tu.rə/Etimologie
Din a zbârnâi + sufixul -tură.
Definiții
- zbârnâire, zbârnâială.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | zbârnâitură | zbârnâituri |
| genitiv-dativ | zbârnâiturii | zbârnâiturilor |
| vocativ | zbârnâitură | zbârnâiturilor |
| articulat | zbârnâitura | zbârnâiturile |