zăvelcuță
/zə.vel'ku.ʦə/Etimologie
Din zăvelcă + sufixul -uță.
Definiții
- diminutiv al lui zăvelcă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | zăvelcuță | zăvelcuțe |
| genitiv-dativ | zăvelcuței | zăvelcuțelor |
| vocativ | zăvelcuță | zăvelcuțelor |
| articulat | zăvelcuța | zăvelcuțele |