zăcătură
/zə.kə'tu.rə/Etimologie
Din a zăcea + sufixul -ătură.
Definiții
- (reg.) loc de odihnă pentru vite; zăcătoare, staniște.
- rachiu sau vin depozitat într-o zăcătoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | zăcătură | zăcături |
| genitiv-dativ | zăcăturii | zăcăturilor |
| vocativ | zăcătură | zăcăturilor |
| articulat | zăcătura | zăcăturile |