zăbun
/zə'bun/Etimologie
Din bulgară забун (zabun).
Definiții
- haină bărbătească purtată de țărani, făcută din lână sau din bumbac, de obicei lungă, cu sau fără mâneci, împodobită cu cusături.
- anteriu lung și larg purtat de preoți și de călugări.
- (înv.) haină lungă, fără mâneci, confecționată din stofă scumpă, pe care o purtau boierii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | zăbun | zăbune |
| genitiv-dativ | zăbunului | zăbunelor |
| vocativ | zăbunule | zăbunelor |
| articulat | zăbunul | zăbunele |