warant
/vaˈrant/Etimologie
Din franceză, engleză warrant.
Definiții
- act eliberat celui ce înmagazinează o marfă în docuri sau în antrepozite și care poate fi negociat ca o poliță sau poate servi titularului ca garanție pentru obținerea unui împrumut.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | warant | warante |
| genitiv-dativ | warantului | warantelor |
| vocativ | warantule | warantelor |
| articulat | warantul | warantele |