vătăman
/və.tə'man/Etimologie
Din rusă, ucraineană атаман (ataman).
Definiții
- (în evul mediu, în moldova) conducător al obștii dintr-un sat liber.
- reprezentant al stăpânului de pământ dintr-un sat aservit, însărcinat cu îndeplinirea obligațiilor locuitorilor satului față de stăpân.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vătăman | vătămani |
| genitiv-dativ | vătămanului | vătămanilor |
| vocativ | vătămanule | vătămanilor |
| articulat | vătămanul | vătămanii |