vântușor
/vɨn.tu'ʃor/Etimologie
Din vânt + sufixul -ușor.
Definiții
- rarvântuleț.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vântușor | vântușoare |
| genitiv-dativ | vântușorului | vântușoarelor |
| vocativ | vântușorule | vântușoarelor |
| articulat | vântușorul | vântușoarele |