vânturătoare
/vɨn.tu.rə'to̯a.re/Etimologie
Din a vântura + sufixul -ătoare.
Definiții
- mașină agricolă de sortat, care curăță semințele de impurități printr-un curent de aer produs de un ventilator și prin cernerea restului prin site.
- mașină folosită în turnătorie pentru vânturarea amestecurilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vânturătoare | vânturători |
| genitiv-dativ | vânturătorii | vânturătorilor |
| vocativ | vânturătoare | vânturătorilor |
| articulat | vânturătoarea | vânturătorile |