vulturică
/vul.tu'ri.kə/Etimologie
Din vultur + sufixul -ică.
Definiții
- (bot.) (Hieracium pilosella) plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene-purpurii, cu tulpina fără frunze sau cu frunze mici, acoperite cu peri lungi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vulturică | vulturici |
| genitiv-dativ | vulturicii | vulturicilor |
| vocativ | vulturică | vulturicilor |
| articulat | vulturica | vulturicile |
Sinonime: (bot.) (reg.) hultenioară, culcușul-vacii, urechea-șoarecelui