vrană
/'vra.nə/Etimologie
Din bulgară врана (vrana).
Definiții
- gaură rotundă sau dreptunghiulară făcută la butoaiele înfundate, pentru a putea introduce sau scoate vinul, murăturile etc.
- parte a morii prin care curge făina.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vrană | vrane |
| genitiv-dativ | vranei | vranelor |
| vocativ | vrană | vranelor |
| articulat | vrana | vranele |