vrajă
/ˈvra.ʒə/Etimologie
Din slavă vraža, de la vrŭcati („a bâigui”).
Definiții
- (în basme și în superstiții) acțiunea de a vrăji și rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor; mijloace magice întrebuințate pentru aceasta.
- descântec.
- atmosferă de încântare, de farmec, de atracție.
Exemple
- A practica vrăjile.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vrajă | vrăji |
| genitiv-dativ | vrăjii | vrăjilor |
| vocativ | vrajo | vrăjilor |
| articulat | vraja | vrăjile |
Sinonime: 1: descântec, farmec, magie, vrăjitorie, (livr.) taumaturgic, (pop.) descântătură, fapt, făcătură, făcut, fermecătorie, fermecătură, legământ, legătură, meșteșug, solomonie, (înv. și reg.) măiestrie, (reg.) băbărie, boboană, bolmoajă, boscoană, bosconitură, farmazonie, năprătitură, râvnă, râvnitură, solomonărie, 3: farmec, desfătare