vraf
/vraf/Etimologie
Din slavă vrachŭ, de la vrĕšti, vrŭcha („a zdrobi”); s-a zis întâi despre grămezile de snopi adunați pe arie.
Definiții
- grămadă de obiecte aruncate în dezordine.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vraf | vrafuri |
| genitiv-dativ | vrafului | vrafurilor |
| articulat | vraful | vrafurile |