vrăjitură
/vrə.ʒi'tu.rə/Etimologie
Din a vrăji + sufixul -ură.
Definiții
- (pop.) vrăjitorie, vrajă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vrăjitură | vrăjituri |
| genitiv-dativ | vrăjiturii | vrăjiturilor |
| vocativ | vrăjitură | vrăjiturilor |
| articulat | vrăjitura | vrăjiturile |