vrăbiuță
/vrə.bi'u.ʦə/Etimologie
Din vrabie + sufixul -uță.
Definiții
- diminutiv al lui vrabie; vrăbioară.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vrăbiuță | vrăbiuțe |
| genitiv-dativ | vrăbiuței | vrăbiuțelor |
| vocativ | vrăbiuță | vrăbiuțelor |
| articulat | vrăbiuța | vrăbiuțele |