vrăbier
/vrə.biˈer/Etimologie
Din vrabie + sufixul -er.
Definiții
- persoană care prinde vrăbii; (ir.) vânător prost (care vânează numai vrăbii).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vrăbier | vrăbieri |
| genitiv-dativ | vrăbierului | vrăbierilor |
| vocativ | vrăbierule | vrăbierilor |
| articulat | vrăbierul | vrăbierii |