votru
/'vo.tru/Etimologie
Din slavă (veche) vŭtrĩ, votrĩ.
Definiții
- (reg.) persoană care mijlocește o căsătorie.
- (înv.) codoș, proxenet.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | votru | votri |
| genitiv-dativ | votrului | votrilor |
| vocativ | votrule | votrilor |
| articulat | votrul | votrii |