← înapoi la căutare

vornici

/vor.ni'ʧi/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din vornic.

Definiții

  1. (v.intranz.) (înv.) a îndeplini funcția de vornic.
  2. (v.tranz.) (pop.) a anunța la nuntă darurile primite de miri.

Declinare

CazSingularPlural
verbvorniceavorniceau

vorniciță

/vor.ni'ʧi.ʦə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din vornic + sufixul -iță.

Definiții

  1. (înv.) vornicească.
  2. vorniceasă.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativvornicițăvornicițe
genitiv-dativvornicițeivornicițelor
vocativvornicițăvornicițelor
articulatvornicițavornicițele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică