Etimologie

Din slavă (veche) dvorĩnikŭ.

Definiții

1. (în evul mediu, în Țările Românești) mare dregător la curtea domnească, însărcinat cu supravegherea curții, cu conducerea treburilor interne ale țării, având și atribuții judecătorești.
2. reprezentant al domniei în orașe, cu atribuții judecătorești.
3. (înv.) primar al unui sat sau al unui târg.
4. funcționar în administrarea comunelor rurale, însărcinat cu distribuirea corespondenței, convocarea sătenilor la adunări, anunțarea știrilor etc.; crainic, pristav, vornicel.
5. vornicel.

Declinare

Etimologie

Din vornic.

Definiții

1. (v.intranz.) (înv.) a îndeplini funcția de vornic.
2. (v.tranz.) (pop.) a anunța la nuntă darurile primite de miri.

Declinare