vorniceasă
/vor.niˈʧe̯a.sə/Etimologie
Din vornic + sufixul -easă.
Definiții
- (înv.) soția vornicului; vorniciță.
- prietena cea mai apropiată a miresei, având diverse atribuții cu ocazia ceremonialului nunții; drușcă, vorniciță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vorniceasă | vornicese |
| genitiv-dativ | vornicesei | vorniceselor |
| vocativ | vorniceasă | vorniceselor |
| articulat | vorniceasa | vornicesele |