← înapoi la căutare

vorbire directă

/vor'bi.re di'rek.tə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din vorbire + directă.

Definiții

  1. procedeu sintactic și stilistic de redare fidelă a spuselor sau gândurilor cuiva.

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică