volnicie
/vol.ni'ʧi.e/Etimologie
Din volnic + sufixul -ie.
Definiții
- (înv.) libertate, neatârnare, independență, autonomie.
- autorizație; încuviințare; (concr.) act scris prin care se acordă un drept, o autorizație.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | volnicie | volnicii |
| genitiv-dativ | volniciei | volniciilor |
| vocativ | volnicie | volniciilor |
| articulat | volnicia | volniciile |