volbură
/ˈvol.bu.rə/Etimologie
Din latină volvŭla (< volvere, volvō).
Definiții
- (metro.) vânt puternic cu vârtejuri; vârtej; (p.ext.) furtună.
- (spec.) trâmbă (de zăpadă, de nisip, de praf etc.), sul; învolburare.
- (fig.) tulburare, învălmășeală; gălăgie.
- (hidr.) vârtej de apă; vâltoare, bulboană.
- (bot.) (Convolvulus arvensis) plantă erbacee cu tulpina subțire, târâtoare sau agățătoare, cu flori albe sau roz, având corola în formă de pâlnie; rochița-rândunicii, poala-rândunicii, poala-Maicii-Domnului, adormițele.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | volbură | volburi |
| genitiv-dativ | volburii | volburilor |
| vocativ | volbură | volburilor |
| articulat | volbura | volburile |
Sinonime: 1: (metro.) vârtej; furtună, 2: (fiz.) învolburare, sul, trâmbă, 3: tulburare, gălăgie, 4: (hidr.) vâltoare, bulboană, 5: (bot.) rochița-rândunelei, rochița-rândunicii, (pop.) poponeț, (reg.) cămașa-lui-Dumnezeu, cămașa-Maicii-Domnului, poala-rândunicii, rochia-rândunelei, rochița-păsăricii, rochița-păsăruicii, (prin Munt. și Olt.) răcorele (pl.)