volant
/vo'lant/Etimologie
Din franceză volant.
Definiții
- piesă mare în formă de roată, de obicei foarte grea, montată pe arborele motor al unor mașini cu piston, care servește ca element de reglare a mișcării și de uniformizare a turației.
- piesă complexă din mecanismul mașinilor bătătoare în industria textilă, care, printr-o învârtire rapidă în interiorul unui înveliș, scarmănă bumbacul presat de valțul de alimentare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | volant | volanți |
| genitiv-dativ | volantului | volanților |
| vocativ | volantule | volanților |
| articulat | volantul | volanții |