voinicuț
/voj.niˈkuʦ/Etimologie
Din voinic + sufixul -uț.
Definiții
- diminutiv al lui voinic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | voinicuț | voinicuți |
| genitiv-dativ | voinicuțului | voinicuților |
| vocativ | voinicuțule | voinicuților |
| articulat | voinicuțul | voinicuții |