← înapoi la căutare

voinici

/voj.niˈʧi/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din voinic.

Definiții

  1. (v.intranz.) (pop.) a face fapte vitejești.
  2. (v.refl.) (ir.) a face pe voinicul, a face pe grozavul; a se grozăvi.
  3. (v.intranz.) a haiduci.
  4. (v.intranz.) (înv.) a fi ostaș; a se război.

Declinare

CazSingularPlural
verbvoiniceavoiniceau

voinicit

/voj.niˈʧit/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din a voinici.

Definiții

  1. (pop.) faptul de a (se) voinici; haiducie.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativvoinicit
genitiv-dativvoinicitului
vocativvoinicitule
articulatvoinicitul

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică