voinicică
/voj.niˈʧi.kə/Etimologie
Din voinic + sufixul -ică.
Definiții
- (bot.) (Sisymbrium loeselii) plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpină și frunze păroase și cu flori galbene așezate în ciorchini la vârful tulpinii.
- (bot.; reg.) usturoiță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | voinicică | voinicele |
| genitiv-dativ | voinicelei | voinicelelor |
| vocativ | voinicică | voinicelelor |
| articulat | voinicica | voinicelele |
Sinonime: 2: (bot.) usturoiță