← înapoi la căutare

vocative

/vo.kaˈti.ve/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din vocativ.

Definiții

  1. forma de plural nearticulat pentru vocativ.

vocativ

/vo.ka'tiv/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză vocatif < latină vocativus.

Definiții

  1. (gram.) caz al declinării care exprimă o chemare sau o invocare adresată cuiva.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativvocativvocative
genitiv-dativvocativuluivocativelor
vocativvocativulevocativelor
articulatvocativulvocativele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică