vocativ
/vo.ka'tiv/Etimologie
Din franceză vocatif < latină vocativus.
Definiții
- (gram.) caz al declinării care exprimă o chemare sau o invocare adresată cuiva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vocativ | vocative |
| genitiv-dativ | vocativului | vocativelor |
| vocativ | vocativule | vocativelor |
| articulat | vocativul | vocativele |