verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză vocaliser.
Definiții
- (v.tranz. și intranz.) (muz.) a executa vocalize.
- (v.refl.) (fon.; despre consoane) a trece de la valoarea de consoană la cea de vocală, a căpăta valoare de vocală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | vocaliza | vocalizau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză vocalise.
Definiții
- executare a unui text muzical vocal (cu caracter de exercițiu) prin înlocuirea denumirii notelor cu vocale, de preferință a sau o.
- piesă muzicală fără cuvinte, uneori cu caracter de virtuozitate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | vocaliză | vocalize |
| genitiv-dativ | vocalizei | vocalizelor |
| vocativ | vocaliză | vocalizelor |
| articulat | vocaliza | vocalizele |