voatră
/'vo̯a.trə/Etimologie
Din votru.
Definiții
- (reg.) persoană care mijlocește o căsătorie.
- (înv.) codoș, proxenet.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | voatră | voatre |
| genitiv-dativ | voatrei | voatrelor |
| vocativ | voatro | voatrelor |
| articulat | voatra | voatrele |