virnanț
/virˈnants/Etimologie
Din maghiară virmanc.
Definiții
- (bot.) (Ruta graveolens) plantă erbacee aromatică cu frunze alterne și penate, cu flori galbene, dispuse în corimb, cu întrebuințări în medicină; rută.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | virnanț | virnanți |
| genitiv-dativ | virnanțului | virnanților |
| vocativ | virnanțule | virnanților |
| articulat | virnanțul | virnanții |
Sinonime: (bot.) rută