violoncel
/vi.o.lon'ʧel/Etimologie
Din italiană violoncello, franceză violoncelle.
Definiții
- instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanță, având întinse pe una din fețe patru coarde, care vibrează când sunt atinse cu arcușul sau când sunt ciupite. Mai mare decât vioara, cu un timbru mai grav, instrumentistul îl foloseste în poziție verticală, fiind așezat pe un scaun.
- arta de a interpreta o compoziție muzicală la un violoncel.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | violoncel | violoncele |
| genitiv-dativ | violoncelului | violoncelelor |
| articulat | violoncelul | violoncelele |
Sinonime: cello