violență
/vi.o'len.ʦə/Etimologie
Din franceză violence < latină violentia, italiană violenza.
Definiții
- însușirea, caracterul a ceea ce este violent; putere mare, intensitate, tărie.
- lipsă de stăpânire în vorbe sau în fapte; vehemență, furie.
- faptul de a întrebuința forța brutală; constrângere, violentare; siluire; încălcare a ordinii legale.
- faptă violentă, impulsivă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | violență | violențe |
| genitiv-dativ | violenței | violențelor |
| vocativ | violență | violențelor |
| articulat | violența | violențele |