← înapoi la căutare

viola

/vi.oˈla/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină violare.

Definiții

  1. (v.tranz.) (legi, angajamente, dispoziții) a nesocoti, comițând o abatere; a încălca.
  2. (obiecte bine închise) a deschide cu forța; a forța.
  3. (lucruri sau ființe considerate sacre) a supune unui sacrilegiu; a pângări; a profana.
  4. (persoane de sex feminin) a supune unui viol; a necinsti; a silui; a batjocori.

Exemple

  • A violat încuietoarea ușii.
  • A violat o femeie.

Declinare

CazSingularPlural
verbviolaviolau

Sinonime: 1: contraveni, 2: forța, sparge, strica, (înv.) silnici, 3: profana, 4: batjocori, necinsti, silui, (Transilv.) căzni, (înv.) rușina, sili, spurca, (fig.) pângări

viol

/viˈol/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză viol.

Definiții

  1. faptă (pedepsită de lege) comisă de bărbatul care constrânge prin forță fizică o femeie să aibă cu el relații sexuale; violare.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativviolvioluri
genitiv-dativvioluluiviolurilor
vocativvioluleviolurilor
articulatviolulviolurile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică