vintir
/vin'tir/Etimologie
Din rusă ventelj.
Definiții
- unealtă de pescuit, constând dintr-un sac de plasă, îmbrăcat pe cercuri dispuse unul deasupra altuia.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vintir | vintire |
| genitiv-dativ | vintirului | vintirelor |
| articulat | vintirul | vintirele |