vineriță
/vi.ne'ri.ʦə/Etimologie
Din vineri + sufixul -iță.
Definiții
- (bot.) (Ajuga reptans) plantă erbacee cu frunzele de la bază așezate în formă de rozetă, cu flori albastre, roșii sau albe, dispuse în spic în vârful tulpinii, care se întrebuințează ca plantă medicinală; vinețică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vineriță | vinerițe |
| genitiv-dativ | vineriței | vinerițelor |
| vocativ | vineriță | vinerițelor |
| articulat | vinerița | vinerițele |
Sinonime: (bot.) (livr.) lavrentină, (reg.) tămâiță, vinețică