vindictă
/vin'dik.tə/Etimologie
Din franceză vindicte < latină vindicta.
Definiții
- (livr.) urmărire, pedepsire, răzbunare a unei crime.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vindictă | vindicte |
| genitiv-dativ | vindictei | vindictelor |
| vocativ | vindictă | vindictelor |
| articulat | vindicta | vindictele |