vindicativ
/vin.di.ka'tiv/Etimologie
Din franceză vindicatif < latină vindicare ("a răzbuna").
Definiții
- care caută să se răzbune; care nutrește dorința de răzbunare.
Sinonime: dușmănos, ranchiunos, răzbunător
Antonime: nerăzbunător
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică